R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

 

 

Decizia nr. 15

Dosar nr. 7/2003

 

 

Şedinţa publică de la 8 decembrie 2003

 

 

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 27 iunie 2003, petenta P.C. a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei de a dispune numirea acesteia, ca judecător, pe un post vacant la Tribunalul Prahova.

În susţinerea plângerii, petenta a arătat că prin Ordinul nr. 3089 din 12 ianuarie 2000 a fost promovată pe loc în funcţia de judecător de tribunal.

În octombrie 2002, petenta a formulat cerere de promovare efectivă pe un post vacant la Tribunalul Prahova.

Consiliul Superior al Magistraturii, în şedinţa din 28 mai 2003, a dispus în sensul trimiterii cererii petentei la Ministerul Justiţiei, refuzând validarea sau invalidarea sa pe postul vacant care, în urma hotărârii adoptate în aceeaşi şedinţă, a fost ocupat prin transfer.

Petenta apreciază că ocuparea postului vacant prin transfer este contrară prevederilor art. 4 teza II din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2958/2001.

În concluzie, aceasta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de despăgubiri, justificate de faptul că, prin tergiversarea soluţionării cererii sale şi ocuparea posturilor vacante, imaginea profesională a acesteia a fost afectată negativ.

Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 88 lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii „dispune, la propunerea ministrului justiţiei, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcţie a judecătorilor, precum şi la încetarea funcţiei acestora”.

Petenta a formulat plângere împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a-i aproba promovarea efectivă pe un post vacant şi trimiterii cererii acesteia la Ministerul Justiţiei.

Este adevărat că împotriva hotărârilor Consiliului Magistraturii date în realizarea atribuţiilor ce-i revin, prin art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, a fost prevăzută posibilitatea formulării unei plângeri, în termen de 30 zile, la Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie.

Totodată, prin art. 129 din acelaşi act normativ s-a prevăzut posibilitatea atacării cu contestaţie a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii la Completul de 9 judecători.

Este însă de observat, sub un prim aspect, că plângerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 priveşte refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea în funcţie a magistratului declarat reuşit la examenul de capacitate, iar contestaţia prevăzută de art. 129 din acelaşi act normativ priveşte hotărârile prin care acelaşi consiliu s-a pronunţat asupra acţiunii disciplinare exercitate de ministrul justiţiei.

Pe de altă parte, este de observat că atât plângerea cât şi contestaţia prevăzute de dispoziţiile legale menţionate au natura juridică a unei căi de atac.

Se constată că, în raport de obiect, plângerea formulată de petenta P.C. nu se încadrează în dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată.

Or, recunoaşterea unei căi de atac, prin extinderea aplicabilităţii acesteia la situaţii neprevăzute de legiuitor, apare ca o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de P.C., ca inadmisibilă.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge plângerea formulată de petenta P.C. împotriva hotărârii din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii privind numirea pe postul vacant de la Tribunalul Prahova, ca inadmisibilă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2003, în şedinţă publică.