Menu

Mâna Sfântului Nicolae din București este un fals! Recomandat

Ziarul DEZVĂLUIRI a descoperit că BOR profită de pe urma unei farse istorice:

Cronicarul Radu Greceanu menționează că Domnitorul Mihai Viteazul ar fi donat, în anul 1599, mâna Sfântului Nicolae către un lăcaș de cult ce avea să devină biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Aceeași sursă istorică susține că relicva sfântă i-ar fi fost dăruită voievodului de către un negustor bogat, care ar fi primit-o de la Cardinalul de Bari (locul în care se păstrează cea mai mare parte din moaștele Sfântului). De peste 400 de ani, relicva se află în această biserică din centrul Bucureștiului, expusă într-o ferecătură de metal, unde poate fi venerată de credincioși. Dacă e să ne luăm după preotul paroh, mâna Sfântului a făcut nenumărate minuni în tot acest timp.Pe de altă parte, cercetări științifice recente demonstrează că cele două mâini ale Sfântului Nicolae se află în Italia, la Bari și Veneția, unde au stat îngropate din 1087 și până la jumătatea secolului trecut.Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o farsă istorică: Mihai Viteazul a primit în dar... mâna altcuiva! Iar Biserica Orotodoxă Româna perpetuează păcăleala și încasează bani pe un fals!

Un articol de Mihai Răzvan ROTARU

Răzvan PETRE


Moaștele au fost furate și duse la Bari și Veneția, în anul 1087

Istoria consemnează că Sfântul Nicolae a trecut la Domnul la vârsta de 75 de ani și a fost îngropat în Myra Lichiei, acolo unde activa ca episcop. Timp de mai bine de 600 de ani, moaştele Sfântului Nicolae au stat nederanjate în acest loc. Prestigiul de care se bucura Sfântul, precum şi faima moaştelor sale izvorâtoare de mir au atras un număr mare de pelerini la mormântul său. De asemenea, au atras atenţia marilor puteri ale Mediteranei, care doreau să aibă aceste moaşte şi să valorifice ele însele profitul rezultat de pe urma pelerinilor.
La anul 1087, profitând de climatul social instabil (Myra fusese ocupată, pe rând, de bizantini şi de sarazini), navigatori din oraşul italian Bari au intrat în mănăstire şi au pus mâna pe moaşte. Un marinar pe nume Matteo a spulberat capacul sarcofagului cu un topor, a intrat cu picioarele în el (spărgând o parte din oasele slăbite de trecerea a 600 de ani) şi a extras în grabă craniul şi o serie de alte oase mai mari. Preţioasa încărcătură a fost transportată în Bari, unde Papa Urban al II-lea a ordonat construirea unei biserici demne să adăpostească oasele sfinte. Bazilica Sfântul Nicolae a fost terminată doi ani mai târziu, moaştele fiind aşezate sub podea, acoperite fiind de trei lespezi de piatră de 2-3 tone fiecare (italienii erau cât se poate de conştienţi că moaştele pot fi furate şi au luat măsuri).
Între timp, călugării din Myra au adunat ce mai rămăsese din oasele Sfântului Nicolae şi le-au depozitat într-o casetă, în catedrala din localitate. Aceste resturi au avut o soartă similară celor ajunse în Bari, fiind furate de veneţieni, care doreau astfel să atragă şi ei din miile de pelerini ce invadaseră Bari. Atât moaştele din Bari, cât şi cele din Veneţia au stat sigilate aproape 900 de ani.
La Bari (cripta se vede în foto dreapta), certificarea şi acoperirea osemintelor au fost făcute în prezenţa Papei. La Veneţia, caseta cu oasele Sfântului Nicolae, împreună cu un borcan de mir sfânt şi cu o piatră neagră pe care era inscripţionat numele Sfântului, au fost autentificate şi închise într-o altă casetă de plumb, sigilată cu peceţile episcopului şi a dogelui.
Timp de 891 de ani, fiecare din cele două episcopii a pretins că este adevărata deţinătoare a moaştelor Sfântului. Disputa nu a putut fi rezolvată, pentru că barezii nu au mai dezgropat osemintele, iar singurele verificări dispuse de veneţieni au vizat integritatea sigiliilor, fără a se deschide din nou caseta.

Sfântul cu două mâini drepte

Această situație a durat până la finele secolului trecut. Mai întâi, în 1957, bazilica din Bari a necesitat reparaţii capitale. Cu această ocazie, rămăşiţele Sfântului Nicolae au văzut lumina zilei pentru prima oară, în ultimii 900 de ani. O comisie ce avea în componenţă, printre alţii, un antropolog, un legist, un fotograf profesionist şi un reprezentant de la Vatican a inventariat şi analizat oasele. În raportul semnat de medicul Luigi Martino, profesor doctor universitar, a fost atestată prezenţa aproape completă a oaselor Sfântului, excepţie făcând o serie de coaste, vertebre, o parte din oasele bazinului şi oasele mari ale umărului.
În 1992, la cererea episcopului din Veneţia, o altă comisie, condusă de acelaşi Luigi Martino, a deschis, în premieră, caseta păstrată în Mănăstirea Sfântul Nicolae din acest vestit oraş. Au fost găsite şi rupte sigilii succesive, vechi de sute de ani. Au fost recuperate oase, piatra cu numele Sfântului, precum şi borcanul cu mir sfânt. După analizarea fragmentelor osoase, comisia a conchis în raport, că fragmentele de la Veneţia sunt complementare cu cele din Bari, caseta adăpostind ce lipsea din cripta de la Bari.
Aşadar, moaştele Sfântului Nicolae se găsesc, aproape integral, în cele două catedrale din Italia, acest fapt fiind certificat de trei rapoarte oficiale şi de circa 20 de specialişti – anatomişti, antropologi, legişti, radiologi, fotografi şi reprezentanți papali.
Referitor la mâna dreaptă a Sfântului, despre care Biserica Ortodoxă Română pretinde că ar fi păstrată la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, cele trei rapoarte menţionează că: Oasele încheieturii, două degete intacte şi alte câteva falange au fost găsite în cripta din Bari, în 1957. Restul falangelor (oasele degetelor) au fost găsite în caseta din Veneţia, întregi sau fragmentate. În rapoartele cercetătorilor sunt menţionate 1-2 posibile locuri din care au fost extrase (cu cuţitul) fragmente de moaşte: la oasele umărului şi la o vertebră. După parcurgerea documentelor elaborate de specialiştii italieni, este evident că, pentru ca mâna dreaptă a Sfântului Nicolae să fie (şi) la Bucureşti, ar trebui ca Sfântul să fi avut două mâini drepte!

Cel puțin 14 biserici din România pretind că au moaștele Sfântului Nicolae!

Mai multe biserici și mănăstiri din lume se laudă că ar deține fragmente din moaștele Sfântului Nicolae. Acest lucru e lesne de înțeles (avem de-a face cu un Sfânt foarte popular, cel care, conform tradiției, pune cadouri în ghetuțele copiilor, în ajunul zilei de 6 decembrie), căci moaștele atrag popularitate și bani.
Iată o listă cu o parte a acestor lăcașe de cult:
Mănăstirea "Sfântul Nicolae - Mihai Vodă", Str. Sapienței, Nr. 4, Biserica "Iancu Vechi", intersecția străzii Mătăsari cu Bd. Pache Protopopescu, Biserica Mănăstirii "Plumbuita", Str. Plumbuita, Nr. 58, Biserica "Sf. Nicolae - Negustori", Str. Teodor Stefanescu, Nr. 5,
Biserica "Adormirea Maicii Domnului-Sapienței", Str. Sapienței, Nr. 9,
Biserica "Adormirea Maicii Domnului și Sf. Nicolae, Str. Panselelor, Nr. 5, Biserica "Sfinții Doctori Cosma și Damian" din cadrul Spitalului Fundeni, Biserica "Sf. Nicolae – Negustori", Str. Teodor Ștefănescu, Nr. 5 (toate din București), precum și: Biserica “Sf. Arhangheli, Fotăcheşti”- Videle, jud. Teleorman, Mănăstirea Săraca, Şemlacu Mic, com. Gătaia, jud. Timiş, Biserica „Înălţarea Domnului-Sf. Nicolae Hipodrom” din Sibiu, Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, Biserica Spitalului Judeţean din Suceava, jud. Suceava.
Conform siteului Centrului Sfântului Nicolae, mai multe lăcașe de cult ortodoxe și catolice din întreaga lume (Austria, Belarus, Belgia, Bulgaria, Canada, Danemarca, Franța, Grecia, Germania, Italia, Olanda, Rusia, Scoția, Elveția, Ucraina, Statele Unite) pretind că au mici fragmente din moaștele Sfântului. Reprezentanții centrului nu știu însă nimic de mâna din  mijlocul Bucureștiului.
Un caz aparte îl reprezintă Biserica greco-catolică Sfântul Nicolae din Târgu Mureș, care a primit, în 2008, drept cadou, un fragment din moaștele Sfântului. Donatori au fost reprezentanții catedralei din Friburg, ce dețin relicve ale Sfântului Nicolae încă din anul 1506, conform unei bule emise de Papa Iulian al II-lea. Oficialii bisericii greco-catolice afirmă că biserica din Târgu Mureș este una din cele cinci (!) locuri din întreaga lume unde se găsesc moaște autentice ale Sfântului Nicolae!
Parohul acestei biserici, preotul Flaviue Miheț dă o lecție Bisericii orotoxe Române, într/un interviu acordat în exclusivitate ziarul DEZVĂLUIRI: „Atrag atenţia  asupra riscului la care BOR expune credincioşii - de a cădea în desacralizare - daca aceştia nu sunt educaţi în trăirea adevăratului cult religios. La aceste expuneri ale moaştelor sau relicvelor, aceştia (preoţi şi credincioşi) uită că atracţia permanentă şi inconfundabilă în biserici este prezenţa reală a Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Euharistie  şi nu relicva unui sfânt-oricât de iubit ar fi el. Vă mărturisesc, că relicva pe care noi o deţinem am aşezat-o în masa Sfântului Altar - cu toata ispita pe care am incercat-o la timpul respectiv de a o pastra într-un relicvar spre expunere”.

O farsă a istoriei: Mihai Viteazul a fost păcălit de un negustor

Cronicarul Radu Greceanu relata: „Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie”.
Acest episod istorisit de Greceanu (cunoscut de către exegeți ca un om de casă al domnitorului Mihai Viteazul, evident subiectiv în povestirile sale) ridică un mare semn de întrebare legat de autenticitatea moaștelor care au circulat în Țările Române și nu numai, în Evul Mediu. Dovezile prezentate de oamenii de știință care au cercetat oasele Sfântului Nicolae din Italia demonstrează clar că niciun fragment nu a plecat de la Bari, între 1087 și 1953. Chiar și logica istorică ne arată că este foarte puțin probabil ca un oficial al Bisericii Catolice, fie el și cardinal de Bari, nu ar fi înstrăinat o relicvă atât de importantă precum mâna dreaptă a Sfântului Nicolae.
Atunci ce a primit în dar Mihai Viteazul?
Tradiția spune că domnitorul avea o mare evlavie pentru Sfântul Nicolae, considerând că acesta îi salvase viaţa. Ban al Craiovei şi condamnat la moarte de către Alexandru cel Rău, a scăpat cu viaţă printr-o minune a Sfântului Nicolae. În drum spre locul execuţiei, Mihai Viteazul a cerut voie gărzilor să intre în Biserica Albă-Postăvari pentru o ultimă rugăciune. S-a rugat la icoana Sfântului Nicolae şi a scăpat.
Dacă luăm în calcul faptul că evlavia lui Mihai Viteazul pentru Sfântul Nicolae, precum și episodul istorisit mai sus erau cunoscute în rândul contemporanilor, probabil că domnitorul a fost păcălit de cineva care avea interesul de a-i câștiga bunăvoința (să nu uităm că e vorba de un „negustor bogat”).
Mâna dreaptă este un simbol în sine ( vezi foto stânga). Despre Sfântul Nicolae se știe că a participat, în calitate de episcop al Myrei, la primul Sinod Ecumenic, convocat de Împăratul Constatin cel Mare în anul 325, la Niceea. În timpul discuțiilor, se spune că Nicolae nu a mai putut suporta ereziile expuse de Arie și l-ar fi pălmuit pe acesta, cu mâna dreaptă. În acest registru trebuie probabil înțeleasă legenda care spune că Mihai Viteazul a purtat în timpul luptelor mănușa în care primise mâna Sfântului Nicolae.
Acest episod deschide calea unor dezbateri mai ample, legate de alți domnitori „valahi” și prețuirea pe care aceștia o acordau unor „sfinți” locali. Un exemplu bun ar fi Ștefan cel Mare, despre care alți cronicari ne spun că deținea moaștele unor călugări și sihaștri din vremea sa. O parte, la fel ca Mihai Viteazul, le-a donat unor mănăstiri. Problema este că acești „sfinți” nu au fost canonizați de către Biserică nici în vremea lui Ștefan cel Mare, nici ulterior. Cu toate acestea, moaștele lor se află încă expuse spre închinare în câteva mănăstiri din Moldova.

Studiile științifice din Italia demonstrează păcăleala din România

De ce am crede în varianta italienilor, care spun că dețin la Bari și Veneția cele două mâini ale Sfântului Nicolae și nu l-am crede pe cronicarul român, precum și pe reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române? Din simplul motiv că specialiștii din Italia au lucrat profesionist și cu metode științifice atunci când au inventariat și analizat aceste oase. Și vin și cu dovezi.
După cum spuneam, oasele au fost analizate științific pentru prima dată la Bari, în 1953. Biserica ce le adăpostea avea nevoie de reparații și a fost nevoie ca oasele să fie mutate pentru o perioadă de timp. Atunci a fost deschisă pentru prima dată după aproape 1000 de ani cripta în care se găseau relicvele. Acestea au fost studiate în două rânduri, în 1953 și 1957, de către o Comisie Pontificală condusă de Arhiepiscopul de Bari Enrico Nicodemo, din care mai făceau parte și profesorii de anatomie umană de la Universitatea din Bari: Luigi Martino, Alfredo Ruggieri, Luigi Venezia, fotograful Michele Ficarelli, precum și specialiști din diverse domenii.
Rezultatele oficiale ale acestui studiu au fost publicate de către profesorul Luigi Martino, în lucrarea cu titlul „Relicvele Sfântului Nicolae”, recunoscută canonic de către Biserica Catolică, la data de 5 mai 1953.
Conform acestei lucrări, oasele au fost găsite împrăștiate, cu craniul și mai multe oase mari așezate într-un capăt al criptei. Oasele erau foarte fragile și fragmentate(vezi foto dreapta sus). În urma studiilor s-a stabilit că subiectul este un bărbat de peste 70 de ani, cu o înălțime de 1,67 metri, suferind de artrită. Pe baza fotografiilor craniului și a măsurătorilor, a fost refăcut chipul Sfântului Nicolae.
În 1992, o parte dintre specialiștii care au lucrat la Bari au fost solicitați să studieze oasele păstrate la Veneția. În urma unor studii asemănătoare, s-a ajuns la concluzia că și relicvele de la Veneția sunt autentice și complementare cu cele păstrate la Bari. Din cele două „colecții” de oase lipsesc doar câteva fragmente foarte mici, care se află încă în muzeul din Myra, exact acelea pe care marinarii nu au reușit să le fure, fiind prea mici. În final, pe schița scheletului au fost desenate oasele de la Bari și Veneția, ambele mâini fiind la locul lor!

Adaugă comentariu

Dezvaluiri.ro, administratorul site-ului şi autorii articolelor nu îşi asumă responsabilitatea pentru comentarii. Aceasta aparţine în exclusivitate persoanelor care le scriu.

Codul de securitate
Actualizează

înapoi la partea de sus

Revista Presei

Error: No articles to display

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)

Redactor Şef: Ştefan Doru COPOŢ (tel: 0788032808)

Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)

Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Călin GAVRILAȘ

Adresa redacţiei: Constanţa, Bd. Al. Lăpuşneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4
Fax: +40 341 816 200                  E-mail: [email protected]

Copyright © 2014 Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu îşi asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori şi

conţinutul informaţiilor preluate din alte publicaţii. 

Fotografiile însoțite de simbolul 'T' sunt trucate iar cele însoțite de simbolul 'P' sunt publicitare.

Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Sigma Media- București 

Politica de confidențialitate