“Profesorul Viagra” nu a pătat demnitatea instituţiei, blogul unui student da!

Pe blogul lui Petru Stratulat, www.umbluliber.com , a fost prezentat un caz revoltător de ciuntire a dreptului la liberă exprimare. Radu Buturoagă, student în an terminal la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti (UCDC), şi-a postat ideile şi opiniile referitoare la un incident scandalos care l-a avut drept protagonist pe rectorul facultăţii, pe blogul personal. Fapta lui Radu pare să-i fi deranjat la culme pe reprezentanţii facultăţii, dat fiind faptul că aceştia l-au ameninţat pe student cu exmatricularea. Pretextul? “Ofensa la adresa demnităţii şi onoarei profesorilor şi a prestigiului universităţii”. Motivul? Francheţea lui Buturoagă pesemne că îngreţoşează şi e incompatibilă cu “obiceiurile” tovară… profesorilor. Plus că ghimpele de Radu îi cam încurcă. Spunem asta pentru că UCDC a devenit “vedetă” în luna decembrie 2008, atunci când Preşedintele Universităţii promitea unei studente că va fi înscrisă la facultate, chiar şi după expirarea termenului, în schimbul unei partide de sex. Sau a mai multora. Iată cum, actul rectorului care a făcut pulbere demnitatea universităţii şi-a suflat-o în toate cele patru zări, a fost şters din memoria profesorilor care acum ameninţă un student cu exmatricularea pentru că a gândit! În neconformitate, desigur, cu “demnitatea” lor.

Un articol de Andreea PAVEL

Cu două săptămâni înainte de alegerile parlamentare, studenţii de la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir au fost sechestraţi practic în incinta instituţiei şi obligaţi să participe la o întâlnire de gradul zero. Mircea Geoană şi Ecaterina Andronescu îşi făceau campanie electorală. Pardon… veniseră să viziteze studenţii, să se intereseze de soarta lor. După alocuţiunea profesorilor gazdă, cei doi au fost prezentanţi ca fiind “domnul prim-ministru”, respectiv “ministrul Educaţiei”. Conducerea Universităţii probabil e de părere că are nişte studenţi ori dobitoci, ori surzi, ori nepăsători dacă îşi permite să facă astfel de afirmaţii în plină campanie electorală, când zarurile nu erau nici pe departe aruncate. Acesta este un alt subiect despre care Radu a îndrăznit să scrie pe blog. Ironic, pe 26 ianuarie, de ziua lui Ceauşescu, Radu a stat de vorbă cu aşa-zisa “comisie”, în cabinetul doamnei decan, Cecilia Tohăneanu: Răspunsul studentului? “Nu consider că trebuie să-mi cer scuze pentru faptul că mi-am exercitat libertatea de expresie pe blog şi dacă cineva ar trebui să-şi ceară scuze, aceea ar trebui să fie conducerea universităţii şi facultăţii, pentru cum m-a tratat!”. Rămâne să vedem tratamentul care îi va fi aplicat lui Radu Buturoagă, pentru “nesimţirea” cu care s-a adresat domnilor profesori…

Sună-mă, că nu răspund…

Un reporter DEZVĂLUIRI a încercat să o contacteze telefonic pe Cecilia Tohăneanu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, unde este student Radu Buturoagă, pentru a lua un punct de vedere oficial referitor la situaţia inadmisibilă într-o societate (ce se vrea a fi) democratică. Ori, chiar şi cu Lisette Coandă am fi dorit să stăm de vorbă, cea care a ocupat funcţia până pe 12 ianuarie a.c. După mai multe încercări eşuate de găsi un reprezentant al facultăţii, pe motiv că decanul “era într-o şedinţă”, conform spuselor secretarei, jurnalistul a dezvăluit motivul pentrfu care insistă cu telefoanele: vrea să afle poziţia oficială a instituţiei vizavi de situaţia elevului Buturoagă. Probabil secretara (pentru că, desigur, cu toţii ştim că secretariatele facultăţilor sunt un fel de “bar de negri”, cu program de doar două ore pe zi pentru studenţi, altfel unde-ar mai fi distracţia?) a spus atunci: “Reveniţi peste o oră jumătate, când iese din şedinţă!”. Peste fix o oră jumătate, cu greu, cineva răspunde la telefon: “Nu mai e nimeni aici, au plecat cu toţii”. Jurnalistul îi aminteşte de promisiunea că şedinţa se va termina peste o oră jumătate, că doamna decan va fi liberă, punct de vedere oficial, cazul Buturoagă… Secretara răspunde sec: “Sunaţi mâine de la 10:00”. Reprezentantul presei a întrebat apoi dacă doamnei decan i s-a transmis motivul pentru care este contactată de ziarul DEZVĂLUIRI. Deşi vocea era identică, aceasta rosteşte: “Aaaa, nu că nu aţi vorbit cu mine! Îmi pare rău, nu ştiu despre ce e vorba!”.

“Duşmanul poporului”… un blogger

În rândurile ce urmează vă prezentăm pe scurt cazul tânărului cam “tupeist” pentru vremea asta (că doar nu ne zbatem cu democraţia de 20 de ani…), printr-un fragment ce-i aparţine, preluat de pe blogul www.umbluliber.com : “Spre finalul lui noiembrie, înainte de alegeri, am fost martorul unui eveniment demn de epoca comunistă, unde un amfiteatru a fost umplut cu studenţi aduşi cu de-a sila, unde s-au închis uşile să nu poată pleca nici un student prea repede şi dacă vroia să plece era întors din drum, unde întrebările “libere” adresate la final de câţiva studenţi şi două profesoare de la Ştiinţe Economice au fost citite de pe nişte bileţele cu întrebările tipărite dinainte şi distribuite de cineva din conducerea facultăţii, iar la singura întrebare liberă pusă de un student, cel întrebat n-a putut răspunde. Acel discurs a fost al lui Mircea Geoană, care ne-a fost prezentat ca fiind “domnul prim-ministru”, iar Ecaterina Andronescu drept ministrul Educaţiei. O altă pată pe faţa universităţii este legată de reportajul cu camera ascunsă de pe Realitatea TV, în care preşedintele universităţii apărea oferind unei tinere posibilitatea de a se înscrie la facultate în decembrie, bursă pentru a nu plăti taxa anuală, loc de cazare în cămin şi un loc de muncă în cadrul universităţii… pentru o cafea la el acasă, că e mai bună… şi tânăra era <<regină>>.Despre aceste întâmplări mi-am postat părerea pe blog şi un personaj din an (clasă), nu ştiu încă cine exact, a dus materialele de pe blog la rectorat. Acum, sunt propus pentru exmatriculare de către o comisie de etică, care nici măcar nu a fost validă conform regulamentului intern, dar asta nu contează pentru că este universitate particulară, un “stat în stat” şi restul e detaliu. Dreptul la apărare mi-a fost anulat pur şi simplu, neştiind ce avea să se întâmple şi orice argument valid adus de mine, nu reprezenta <<adevărata problemă>> pentru care eram judecat. Concluzia a fost că <<libertatea de expresie nu este atât de liberă precum credem noi>> şi că dacă sunt lucruri care nu ne convin, avem dreptul să le spunem pe la colţuri. Singura <<salvare>> pentru mine, cea oferită, ar fi aceea de a scrie o scrisoare în care să-mi cer scuze de la conducerea universităţii şi cadrelor universitare… Colegii de an (în mare parte) mă susţin, însă mai toată lumea îmi spune să renunţ la principii şi să îmi cer scuze, vorba unui coleg: <<Fii român, cere-ţi scuze!>>. Cam aşa e pe la noi, decât să-ţi aperi drepturile şi opiniile, mai bine te laşi călcat în picioare şi zici mersi că ai scăpat. Motivaţia exmatriculării: “Ofensa la adresa demnităţii şi onoarei profesorilor şi a prestigiului universităţii!” Vom reveni!