Litoralul românesc

Arheologia românească supravieţuieşte doar graţie lucrărilor de pe autostrăzi

Siturile se degradează iar fondurile alocate pentru săpături sunt ridicol de mici

Constanţa se laudă cu nu mai puţin de 684 de monumente istorice, fiind unul dintre cele mai bogate judeţe ale ţării, din acest punct de vedere. Multe dintre ele sunt situri arheologice de mare importanţă precum Histria, Adamclisi, Capidava, pentru a enumera doar câteva dintre acestea. Cercetarea sistematică este însă aproape imposibilă, fondurile alocate pentru săpăturile anuale fiind ridicol de mici. Din acest motiv, în siturile importante se lucrează cam două luni pe an, şi atunci, mai mult aşa, „de amorul artei”. Restul siturilor antice, cele ignorate aproape total, se degradează continuu, pentru că nu există nici bani pentru conservarea lor, pentru restaurare sau măcar pentru pază. Problemele arheologiei românești sunt însă mult mai mari. Salariile mizere şi modul învechit de conducere al unor instituţii, toate acestea au dus la rutină şi indiferenţă din partea celor mai mulți dintre angajaţii de la stat. Doar câţiva „frumoşi nebuni” rămaşi în sistem se mai luptă să facă ceva, în ciuda lipsurilor existente, dar eforturile lor sunt adesea sufocate de „caracatiţa birocratică” a unei arheologii româneşti care trăieşte tot de pe urma unor descoperiri marca Pârvan sau Tocilescu.

Un articol de Cristian CEALERA

Câteva probleme ale arheologiei româneşti

Un cercetător din domeniu a redactat în urmă cu câțiva ani, un manifest public despre marile probleme ale arheologiei româneşti. Elementele identificate de el sunt reale și nu pot fi contrazise de cei din sistem. Astfel, potrivit autorului, arheologia românească nu este deloc receptivă la nou. “Depozitele sunt neorganizate, neinventariate, necatalogate şi din acest motiv, nu se face nimic, deşi există material suficient pentru realizarea a sute de monografii.” se arată în acest material. Într-un mileniu III dominat de informatică, arheologia nu dispune de un sistem modern de control şi administrare. Există destule computere dar nicio reţea complexă de stocare a informaţiilor, astfel că inventarele muzeelor mari se fac în acelaşi tip de registre ca pe vremuri. Siturile cercetate nu au schiţe sau hărţi decât foarte rar şi atunci, ele nu sunt de cea mai bună calitate. Majoritatea specialiştilor „cu ştate vechi” se tem de presă, considerându-i pe ziarişti nişte neaveniţi, care au tupeul să intre pe un târâm cuvenit doar iniţiaţilor. Specialiștii tineri, dornici să facă treabă, sunt adesea stopați și obligați să accepte sistemul deloc receptiv la nou.  Arheologii își publică rezultatele cercetărilor în articole, în cărţi şi reviste de specialitate, care apar însă doar în cerc restrâns. Monografiile sunt editate în câteva zeci de exemplare şi sunt distribuite în general, doar în Muzee. Pentru că banii pentru săpături sunt foarte puţini, munca de teren este din ce în ce mai rară.  

Înapoi cu o sută de ani

Dacă te întorci după trei-patru ani pe unul din marile situri arheologice ale Dobrogei rămâi pur şi simplu înmărmurit, pentru că îţi dai seama că, între timp, nu s-a întâmplat practic nimic. La Capidava, o mare parte din cetate este în continuare necercetată iar la Histria, de patru ani încoace s-a descoperit doar statuia unei pantere. Se mai fac din când în când, nişte şanţuri de studiu, se mai descoperă câteva monede și… cam atât, pentru că evident, nu sunt bani de mai mult. Cele mai multe dintre siturile antice ale judeţului arată jalnic, fără pază, imposibil de pus în circuitul turistic, cu ziduri care sunt gata să se prăbuşească în orice clipă. Pozele de arhivă de pe vremea lui Vasile Pârvan (foto) ne arată că la începutul secolului XX, zidurile de la Ulmetum (Pantelimon) erau mult mai săpate decât acum, astfel că, făcând o comparaţie, ai senzaţia că în ultimii 90 de ani, aici mai mult s-a pus pământ peste ruine, în loc să se dea la o parte…Şi totuşi, pe aceste şantiere, două-trei luni pe an, arheologii au însă de lucru. Ce ne facem însă cu numeroasele aşezări antice presărate pe la marginea localităţilor, situri datând din perioada coloniştilor greci, din vremea Imperiului Roman sau din perioada romano-bizantină? Nimeni nu le sapă, nimeni nu le păzeşte şi de multe ori ele devin cariere de piatră pentru localnicii din zonă… Când întrebi de ele pe la conducerea Muzelui ţi se răspunde „Ştim de ele dar nu sunt fonduri”…

Hegemonia Bucureştiului

De la Tocilescu şi Pârvan citire, Bucureştiul domină lumea arheologiei româneşti. Deşi există la MINAC Constanţa specialişti în antichitate, siturile constănţene ca Adamclisi, Histria sau Capidava au ca responsabili ştiinţifici pe Alexandru Barnea, pe Mircea Angelescu sau pe Ioan C Opriş.
Foarte multe dintre piesele interesante găsite în siturile constănţene iau adesea drumul capitalei, ajungând prin depozitele Institutului Naţional Vasile Pârvan sau ale Muzeului Naţional.
Nu trebuie să dăm decât un exemplu: cel al lui Skirtos Dacul, primul gladiator autohton al Daciei romane şi a cărui stelă funerară găsită la Tomis a luat evident drumul Bucureştiului.
Aaa, şi să nu uităm un lucru: Comisia Naţională de Arheologie (părăsită din nefericire de profesorul Alexandru Suceveanu, poate cel mai de seamă arheolog român al ultimilor patru decenii) are în componenţă 21 de membri, din care doar unul este de la Constanţa. Am aflat că așa este “normal”, pentru că fiecare regiune are dreptul la câte un specialist. Problema este că județe precum Constanța, Tulcea, Hunedoara sau Alba Iulia sunt efectiv, capitale ale arheologiei românești (din punctul de vedere al bogăției de situri) și din acest motiv, ar merita o recunoaștere mai mare.

Unde duce acest drum?

În mod de-a dreptul straniu, de pe urma acestei arheologii româneşti care se zbate în sărăcie, unii fac bani frumoşi. Dăm exemplul de la Cluj, de acum câţiva ani, când Ministerul Culturii a plătit acolo (unei firme private), suma  de 1,7 milioane de euro pentru un album de 105 pagini. Bani frumoşi fac şi infractorii care iau cu asalt siturile nepăzite din judeţe bogate precum Constanţa, Tulcea sau Hunedoara.
În mod cu totul surprinzător, o parte dintre aceşti indivizi înarmaţi cu detectoare de metale sunt dotaţi şi cu hărţi impecabil realizate şi despre care specialiştii care sapă pe siturile respective nici nu ştiu că există. Interesant este şi faptul că, în străinătate, se vând adesea la casele de licitaţii monede descoperite pe siturile din judeţul Constanţa.
Responsabilul ştiinţific al unui şantier de la noi a găsit în urmă cu câţiva ani, la Roma, monede antice care proveneau de pe propriul său şantier şi despre care el nu avea habar…

Descoperiri, doar pe autostradă !

În România nu se mai sapă aproape deloc în siturile arheologice, pentru că nu există bani pentru asta. Noroc însă cu autostrăzile… Firmele care construiesc drumuri internaţionale sunt obligate să facă descărcări de sarcină arheologică şi implicit, trebuie să angajeze specialişti pentru această activitate. Aşa s-a întâmplat în ultimii doi ani şi în judeţul Constanţa, arheologii de la MINAC ajungând să lucreze la Valu lui Traian, pe Autostrada Soarelui. S-au făcut descoperiri importante, fiind găsite aşezări din evul mediul timpuriu şi numeroase alte vestigii care urmează a fi analizate. Tot nişte lucrări efectuate pe autostradă au dus de curând la cea mai importantă descoperire a anului, din România. S-a întâmplat zilele trecute pe şantierul Sibiu – Orăştie. Aici, într-un complex de locuinţe, datat aproximativ cu 6000 de ani înainte de Hristos  a fost descoperit un fragment ceramic. Acesta cuprinde simboluri ciudate, care ar putea dovedi existenţa scrisului în neoliticul timpuriu. O descoperire remarcabilă, datorată însă doar întâmplării că cineva a decis ca autostrada să treacă prin acel loc. Pentru arheologii plătiţi foarte prost de către stat, o lucrare pe autostradă este un adevărat balon de oxigen. Toţi încearcă să intre pe astfel de proiecte, în care banii nu sunt daţi de la Minister, ei provenind din fonduri europene sau din surse private, ale firmelor angajatoare. Ca exemplu, chiar directorul Muzeului de Istorie din Constanţa, Gabriel Custurea a avut de câştigat de pe urma unor astfel de colaborări. În 2011, potrivit declaraţiei sale de avere, acesta a primit de la stat un salariu de 84.494 lei, să recunoaştem unul regesc, într-un domeniu în care banii sunt foarte puţini. El şi-a mai suplimentat însă veniturile, graţie colaborării cu Deprom SRL Constanţa, firmă care a lucrat pe autostrada Soarelui şi care l-a plătit pe Custurea cu peste 187 de milioane lei vechi pentru consultanţă. Nu este rău deloc, în condiţiile în care proaspeţii absolvenţi de istorie, (cei care nu sunt şomeri) primesc salarii de 6, 7 sau  maxim 8 milioane de lei vechi.

Cetatea, unde-i cetatea?

În urmă cu câţiva ani, o firmă de turism din străinătate a avut o idee inedită, aceea de a aduce turişti japonezi să viziteze două mari cetăţi romane ale Europei şi care amândouă poartă numele împăratului Traian. Prima Ulpia Traiana pe care asiaticii au vizitat-o a fost cea din Germania, de la Xanten. În situl arheologic de pe malul Rinului, japonezii au petrecut o săptămână de neuitat. La Xanten se găsesc un hotel de cinci stele, un teatru antic, un amfiteatru, tot felul de tarabe cu suveniruri şi foarte multe restaurante, într-un cuvânt, este un adevărat complex turistic. Cetatea a fost renovată iar zidurile înalte impresionează, dând impresia că sunt gata şi acum să primească marşul triumfătoarelor legiuni romane. Japonezii au asistat în fiecare seară la lupte de gladiatori, la spectacole antice şi au rămas cu amintiri de neuitat. Au venit apoi în România… la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Într-o zi înnorată de septembrie, autocarele i-au lăsat în faţa sitului dezolant, unde un arheolog rebegit de frig îi aştepta, fumând impacientat. Le-a arătat în jumătate de oră ruinele, încercând să îi plimbe pe singura cărare nedesfundată din cetate. Japonezii nu au înţeles mare lucru, fundaţiile ştirbe, zidurile dărâmate şi fragmentele de coloane îngrămădite în diverse colţuri făcându-i să întrebe la un moment dat: „Dar cetatea… unde este cetatea?”. S-au înghesuit peste 100 de persoane în bistroul modest de la Poarta cetăţii, acolo unde au mâncat mai mult pe genunchi. Ghidul a încercat să le explice că va fi o săptămână de vis, că pensiunile din zonă au chiar şi trei margarete dar nu a avut cum să fie prea convingător. S-a declanşat un adevărat scandal naţional, japonezii au plecat imediat la Bucureşti şi apoi cu avionul către ţară iar firma de turism care a organizat totul a rămas să plătească depăgubiri de zeci de mii de euro. Nici cealaltă Sarmizegetusa nu a fost mai ferită de scandaluri. Regia, cetatea lui Decebal, este de decenii întregi pradă a indiferenţei şi corupţiei, fiind raiul jefuitorilor de comori (nu trebuie uitat Scandalul Brăţărilor Dacice). Ministerul Culturii a alocat peste 1,3 milioane euro pentru reabilitarea acestui sit arheologic. Drumul de la Bucureşti la Cluj este însă atât de lung, încât în Ardeal au ajuns doar jumătate din bani. Şi nici aceia nu au fost pentru reabilitare. Arheologii i-au luat pentru cercetare şi conservare. Scandalul banilor dispăruţi este încă în toi…

 

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top