România, ţara amenzilor

Românii riscă să primească o amendă pentru orice fac. Chiar dacă stăm încuiaţi în casă, chiar dacă ieşim pe stradă la o plimbare, chiar şi când deschidem gura putem fi amendaţi pentru o sumedenie de lucruri. Dictonul care spune că „necunoaşterea legii nu este o scuză” a devenit o regulă de bază a democraţiei româneşti. Practic, legile au devenit atât de stufoase, încât este imposibil să le cunoşti şi la fel de imposibil să le respecţi la virgulă. Un exemplu este Legea transpotului rutier, care a fost modificată de 16 ori în ultimii cinci ani şi în care numărul amenzilor este azi de trei ori mai mare decât era, atunci când legiuitorul a trimis-o spre aprobare la Parlament.

Un articol de Ştefan KOSTOFF

Europa e de vină!

Până în 2005, neamul românesc nu a simţit nevoia existenţei unei legi a transportului rutier. Acesta se desfăşura natural, cu respectarea normelor de trafic auto în vigoare, precum şi în termenii mai largi ai dispoziţiilor privind comerţul şi transportul. Totul s-a schimbat în momentul în care a fost luată decizia primirii României în UE. Brusc, România, care era de capul ei, a primit o agendă lungă de reforme care trebuiau înfăptuite până la momentul aderării efective. Pe acestă listă figura şi necesitatea adoptării unei legislaţii de transport rutier. Zis şi făcut! Guvernul a pus mâna şi a redactat rapid o ordonanţă de urgenţă care i-a pus pe jar pe TIRişti.

Prilejul scuză mijloacele

Ocazia fiind dată de cerinţele UE, imaginaţia legiutorului a început să zburde liberă. Din păcate, însă, nu a ajuns departe. Majoritatea prevederilor din noul cod legislativ era fie împrumutate din vechea legislaţie rutieră, fie erau extrase cu totul de acolo. În plus, unele dintre articole constituiau aberaţii evidente şi acopereau situaţii care, teoretic, nu ar fi trebuit să existe. Un exemplu este constituit de măsurile impuse transportatorilor ce îşi desfăşurau activitatea în condiţii de iarnă. Astfel, aceştia erau (şi sunt în continuare) obligaţi să ia o serie întreagă de măsuri pentru a circula pe şosele acoperite de gheaţă sau zăpadă. Asta deşi, în Codul rutier se specifică clar că administratorul drumului are obligaţia să asigure că drumul nu e acoperit cu gheaţă sau zăpadă. Iar Poliţia trebuie să restricţioneze sau să închidă accesul pe porţiunile de drum periculoase, pe care circulaţia nu se poate desfăşura în condiţii de siguranţă.

Legile se schimbă ca şosetele

Legea transportului rutier s-a schimbat ulterior foarte mult. Şi nu în bine. Astfel, Odonanţa de Urgenţă 109, care a intrat în vigoare în 2005, avea prevăzute 15 contravenţii, cu cel puţin cinci tipuri de amenzi aplicabile. Trecută prin Parlament, ordonanţa a ieşit sub forma Legii 102/2006, numărul contravenţiilor fiind mărit la 28. În forma iniţială, contravenţiile mergeau până la litera o) a Articolului 58. În 2006 se epuizase deja alfabetul, ajungându-se la litera z).
Pe lege s-a revenit din nou, în 2008. Modificările nu au fost mari în niciuna din secţiunile legii, cu excepţia celei privind contravenţiile şi amenzile. Rămase în pană de litere din alfabetul limbii române, Guvernul şi Parlamentul au decis introducerea de noi alineate, începând cu „litera aa)” şi până la „litera ai)”. La finele lui 2008, Legea transportului rutier număra 37 de amenzi.
Până în momentul de faţă, Legea transportului rutier a fost modificată de nu mai puţin de 16 ori. În acest timp, numărul amenzilor introduse în lege a crescut de aproape trei ori, ajungând, de la 15 – câte erau în textul iniţial – la 44. Din cele 16 modificări, şapte au vizat introducerea de noi amenzi. Până la următoarea intervenţie asupra legii, Articolul 58 s-a oprit la litera ao). În curând, se va ajunge, probabil, ca alineatele acestui articol să semene cu numerele de maşini, adică să aibă trei litere. Unul din principalele motive pentru care nu s-a ajuns deja la acestă măsură este acela că multe dintre literele articolului au fost dublate, pe modelul – două litere t), sau litera s), s1), s2) ş.a.m.d.

O lege pe care nu o ştie nici Guvernul

Legea transportului rutier s-a modificat de atâtea ori, că puţini mai pot să se ţină de firul poveştii. Întrucât majoritatea noilor prevederi a apărut ca ordonanţe ale guvernului, acestea au fost modificate şi paramodificate, odată cu adoptarea lor ca legi, în Parlament. Lectura acestor legi ar trebui interzisă în clinicile de boli nervoase, pentru că este de-a dreptul istovitoare şi periculoasă. Spre exemplu, câtă energie mentală necesită reţinerea textului de lege iniţial, plus asimilarea următoarei fraze, desprinsă dintr-o lege care modifică OUG 109/2005: „La articolul I punctul 2, punctul 16 -1 al alineatului (1) al articolului 3 se modifica şi va avea următorul cuprins ...”??
Practic, legea a ajuns să fie atât de întortocheată şi de modificată, încât nici măcar paginile de legislaţie ale Guvernului nu mai ţin numărătoarea. Astfel, referitor la buclucaşul articol 58, diferitele site-uri ale ministerelor prezintă variante incomplete, ce se opresc la litera z), sau ai). Până şi în portalul de legislaţie al Ministerului Justiţiei, articolul e încremenit în forma iniţială, cu litera o) ca punct terminus.